agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1987 .



Singură de Paști
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [artemiss_007 ]

2006-05-04  |     | 



Cît farmec mai avea ziua de Paști
Acasă, cînd copii eram cu toții,
Cu dragoste părinții ne luau
Sandale, șosete noi sau rochii.

Și-n noaptea Sfintei Învieri, mergeam
La slujbă întreg satul pînă-n zori,
Cînd cu luminile aprinse ne-torceam
La case cu parfum de sărbători.

În curte, sub cireșii înfloriți,
Ca o magie, se umplea masa
Cu ouă roșii, drob și cozonaci
Și vinul roșu aburea carafa.

Zburdau aromele în farfurii,
Bunicul radia parfum de snoave,
Iar tata rătăcit prin amintiri
Uita de vin, să îl mai toarne.

Peste aleile pictate-n flori
Și gîzele erau mai săltărețe,
Doreau ca la festin, pe lîngă noi,
Bucatele, și ele să le guste.

Întreaga curte era o mireasmă
De bucurie și rîsete zglobii,
Ningea cu floare de cireș pe masă
Și-n sufletele noastre de copii.

Dar astăzi...

Toți frații pe la oraș au plecat,
Părinții duși în lumea stelară,
Demult eu să mai rîd am și uitat
Că-s singură, în casa de la țară.

Arunc privirea verde către cer
Cu mîinile împreunate-a rugă,
Bobițele sărate se cobor,
Nu-i nimeni, plînsul să-mi audă.

Și parcă umerii îmi sînt gîrbovi
De muncă și de nopți vegheate,
E grea povara anilor maturi
Cînd nu prea ai cu cine o împarte.

Alene trec prin curtea îngrijită,
Din orice colț răsare-o amintire,
Cu ochii triști privesc pierdută
Spre poartă, un frate poate vine...

Se furișează vîntul prin grădină
Mi-aduce flori de măr pe chip,
În suflet primăvara-mi toarnă
Durerea-ntoarcerii în timp.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!