Drumul Împărăției mă doare de nu-L pot străbate,
Cel rău îmi tot repetă că am arierate,
Către tine, către lume, către Domnul,
Că la amiază mă ia cu somnul,
Că nu sunt smerit, că n-am găndul Lui Hristos,
Și nu sunt înțelept nici ca iconomul necredincios...
În propriul univers neduhovnicesc și subcultural
Sunt încordat structural,
Iar când Harul Tău îmi reașează inima spre aurii cununi,
Induc fricțiuni...