în fundul fântinii
ca-ntr-un mecanism de ceas
apa se-gâna cu rădăcinile
piciorului de cumpănă
și se roagă
și visează
și urcă
pe frunze la soare,
și urcă...
dorul de rădăcinile din fântână
o cheamă din zbor
si ea coboară
un munte
șapte dealuri
trei văi
și plânge că nu mai ajunge
și ce aproape
este oraaaa!
când mecanismul unui ceas
ea se ingina
cu rădăcinile piciorului de cumpănă
așteaptă o poveste rotundă
ca o picătură de apă
în vidul fără ceas al fântânii.