Aș vrea să-mi șterg toate amintirile cu tine
Chiar daca tabla neagră va rămâne, de azi înainte,
mult timp umedă
La orele de limbi străine ai aruncat la coș
Gramatica limbii române.
Eu atunci, sufeream.
Nu începeai niciodată ora,
Dacă nu aveai cretă colorată
Spuneai că albul din vorbele tale
Nu va face lumea să zâmbească
Iar eu să-ți iau în brațe poveștile
Ca pe orfanii unei lumi nedrepte.

Nu știu dacă noaptea mă simțeai
Răstignit pe cer ținându-mă cu o mână de lună
Iar cu cealaltă dând cu stele în visele tale
Ca într-un joc de bulgări de zăpadă...
(Prea se topeau toate când se loveau de tine)
Diminețile mă trezeam cerșind vorbele tale
La colțul dintre strada de Ieri și cea de Mâine
Milogul din mine nu avea picioare să ajungă la tine
Și cât aș fi vrut să te duc în zbor
Lângă castelul din inima mea...