E frig și teama bizară
Că mâine, poate, nu mai sunt aici
Mă face să mă prăbușesc în gânduri
Ce altădată le credeam uitate

Eternul mâine ?...aceasta e întrebarea
Ce în oglindă mi-o citesc pe buze
Căci stii că mâine nu mă mai găsești aici
Eu voi pleca tu vei rămâne ....

Femei, batrâni, bărbați, copii și tineri
Ei toți înțeleg chemarea prea multor ani de pribegie
Doar tu nu vrei să vezi privirea
Ce nopțile acestea reci o tăinuiesc,

Ești vesel ca o primăvară aurie ....
.................................
..................................
...... tu taci zâmbesti fără cuvinte