Ce e fericirea?



Era seară. Eram obosită.
N-aveam chef de nimic: total plictisită!
M-am dus în camera mea
Cu gândul de a mă culca:
Să dorm mult și sănătos,
Să am un vis frumos...
Dar brusc am auzit clinchete de clopoței!
Oare...de unde veneau ei?
Fratele meu a intrat val-vârtej în camera mea
Și m-a chemat la geam, să văd afară ce era.
Am privit uimită și-am zâmbit.
„-Ninge!” a strigat el fericit.
Într-adevăr, în lumina argintie a lunii
Vedeam fulgi mari acoperind tristețea lumii.
M-a cuprins o bucurie nemărginită;
Ce se-ntâmpla? Parcă eram plictisită?

Asta-i fericirea adevărată: fericirea subită,
Născută dintr-o mare bucurie mică,
O fericire caldă, miloasă,
Venită cu ninsoarea de la prima casă.