Aceasta e măseaua mea de minte,
E putredă deja și n-are rost,
N-a folosit la ronțăit cuvinte
La ce mi-a folosit? Ce-a fost a fost!

Deja mă doare și vă rog frumos
S-o dați din locul unde e afară,
Extracția acestui găunos
Mi-ar face bine, jur că n-o să doară!

Vezi, caria aceea s-a format
Din timpul când credeam în puritate,
Din ziua când mi-am externalizat
Ideile spre tine, libertate.

Iar la culoare galbenul sălciu
Provine de la sacul cu iluzii,
Din el voi înțelege ce nu știu,
Din el voi trage în final, concluzii.

De aceea scot măseaua mea de minte
Că nu mai folosește la nimic,
Voi merge cu iluzii înainte,
Voi merge, dar cu ce n-am să explic!

Până când lumea asta mă va pierde,
Voi merge, dă-mi putere undă verde!