agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Libellule ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-06 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par T. Constantin Georgescu Mă așez la masă și închid ochii să nu-mi văd surorile ele închid ochii să nu mă vadă pe mine și mâncăm, vorbim tare, ne certăm, suntem ironici, cu ochii închiși și veștejiți. Intră slujnica aducând castronul cu roșii și nu sunt amare, uleiul nu s-a schimbat în măsline, nici supa nu a murit de rușine. E o liniște desăvârșită, o imensă liniște străpunsă uneori de câte un râs sarcastic, de câte un strigăt de furie sau de foame, ori de un mârâit de mare plăcere. Stăm așa până când totul se sfârșește, până când s-a terminat și cu „ultima cină”, când poți să-ți lași sufletul și să alergi să-ți cauți trupul, bineînțeles, dacă există.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité