„Hai să ne jucăm un joc,
Să ne fie cu noroc!”
Zice viața gânditoare,
Privindu-mă-ntrebătoare.
“Tu întinzi mâna la mine
Și eu... te frig fără rușine!
Și de fiecare dată
Îți las palma înfierată.
Și să vedem de căte ori
O să te treacă fiori.
Și cât durează până-nveți
Că dacă-ntinzi mâna să ceri
Ai să sfârșești în dureri!
Nu mai cere și-oi avea!”
Râde viața-n fața mea.
Da ce, eu mă prind cu ea?
Și-mi ascund palma chinuită
De-atâtea fripte înroșită!