TRESARE ÎN VITRINÃ


Un porțelan tresare în vitrină,
prin gară a trecut un tren cu flori,
peste oraș un curcubeu-cortină.
Ne joacă-n ochi priviri de spectatori.

De cine știe câte cercuri în tulpină
cu frunza palmelor te simt: îmi zbori
spre gara-n care-oprește-un tren cu flori.
Un porțelan tresare în vitrină.

Când noapte te visez, la rădăcină
cu ascunzișul viilor comori,
mi te-nsușesc ca hoțul de lumină
și mi te-napoiez de câte ori
un porțelan tresare în vitrină.