ia-mă de unde nu-s, vicleano,

caută-mă în copilărie
printre fețe la pereți
numărând din zece în zece
oale cu sarmale
și urme cu turme

și dacă nu-s acolo,

caută-mă în îmbrățișările
fostelor mele iubiri
și vezi poate mai găsești
vreo trândavă gură-cască
ce a rătăcit noțiunea timpului

și dacă nu-s atunci,

caută-mă în cuvintele
poveștilor cu zmei
murmurate de lucerna
necosită de la mormântul
bunicilor mei

și dacă tot ai venit degeaba,

măcar nu fi bulangie -
zăbovește puțin cu ei la taclale
că li s-o fi acrit și lor
de atâta eternitate.



alexandra gologan,
mai 1 2002