Un zâmbet, un pas..., apoi încă unul...
Prinde-mi mâna ce o țin spadă spre tine;
Lasă pentru alții menuetul sau valsul...,
Te provoc să dansăm un tangou..., dansează cu mine.
Nu-ți fie teamă că nu cunoști pașii,
Vom acoperi luna și vom știi doar noi doi
Cât de mult vrei să uiți de rutina
Celui “de azi – până mâine”, faptul că-i luni sau că e joi.
Vor rămâne doar stelele pe cerul albastru,
Iar ploapele tale vor clipi cu ele în cor...
Sau închise, vor nega într-una minciuna
Că nu îți dorești..., că nu-ți este dor...