spre noapte am adormit lângă tine
afară tremura vremea stările acelea de angoase zurlii
când înlăuntrul ne e posedat
mișună-n noi demonii se zvârcolesc se lovesc
de straturile târzii ale conștiinței
înăuntru respirai lângă mine
pleoapele tremurând mâna-ți destinsă pe pisica uitând să mai toarcă
și piciorul tocmai ieșit de sub pătură
de după fereastră ploaia devora întunericul
poate ar trebui să ruginim împreună