În spațiul ce-mi rămâne
dintre oftică și povară,
în timpul ce-am pierdut
și cel al apei de la moară,
mă chinuiesc cu gândul și cu pasul
pentru a nu știu câta oară.

Nu-mi spuneți și nu-mi arătați,
nu știu să vă ascult cuvântul,
nu înțeleg rațiunea ucigașilor,
mă chinuie îngrozitor urâtul
ce gâlgâie în voi.
Duceți-vă cu vântul!