Parcă plutești, ții sulița ușor,
Ca și cu o rază de har străpungând
Șarpele încolăcit în firescul dor,
Și-o faci ca și cum nu ai fi luptând!

Privirea-ți trece peste lume, blând,
De parc-ai lua-o cu tine-n icoană,
Șarpele păcatului departe lăsând
În urcușul pe scara vederii de taină.