ființez în trup de OM
și las în vis tot visul


în epicentru mort ego-ul
cutremurul se moare-n trup adânc
de'nchid doi ochi îmi mai rămâne unul
duc versuri nude pe ai cerului grei umeri
a șaptea coastă înfășurată
în mătase lipicioasă de paianjen

îmi scot săgeata frântă din călcâiul slab
merg pe lângă carul mortuar râd și dansez
atracția gravitațională a decedat aseară
alimentez soarele cu lumină
și luna o tratez pe jumătate
amândurora le e foame acolo în burta universului


ca și Ahile de un călcâi ucis
trăiesc.../ deci zbor! și nu e vis...