etanșă e liniștea dintre noi doi
nu are nici o fisură
nici o frunză
nici măcar un zâmbet s-o miște
privesc diminețile
cum sufletul tău
vine spre mine
ostil tăcut și indiferent
ca o decorație care ne indică
ce suntem fiecare
delimitându-ne spațiul
pe care vrem să-l pietruim
cu tăceri concasate
vorbim
alfabetul surdomuților
în care iubirea se simte
doar palpată sau privită
uitând de atâtea ori
că sufletul introvertit într-un Icar
zboară din ce în ce mai aproape de soare.