Așa o liniște ne înconjoară, iubito,
că se aud și florile respirând.
Auzi vrăbiile plângând umilite
și soarele anemic oftând?

Ascultă cum urlă ciudatul
din focul ce-l mistuie-n vatră
și-ascultă cum crește păcatul
în lumea de noi uitată!

Ascultă liniștea ce ne ucide, iubito,
și-ascultă cum pământul ne-ndeamnă,
căci astăzi stăteau zgribulite
mii de albine moarte de teamă