Legănatul de aripi în fum
tulbură liniștea ochilor

Cu vântul se ciugulește coralul
de o sete de săruturi
Înmărmuresc în fața zorilor

Mi se pritocește viața
ÃŽntr-un labirint al nostalgiei

Scrutez acum urmele lumii
ce mă însoțea
și adulmec direcția

Până la moarte în stăpânirea drumului
avem răgazul somnului
Soarele curmă plânsul

Mă acopăr cu o mantie caldă
de aur curat

Din această terasă a dezolării
în brațe mă arunc
bunului timp