Mă ții într-un camion așteptând
cu singura lui roată bună înțepenită într-un șanț,
în timp ce tu urinezi pe un copac orientat spre miazănoapte.
Grăbește-te. Deseară nu voi avea nimic sub fustă.
Încă te mai ațâță lucrurile astea, dar pickup-ul ăsta nu are geamuri
Și locul, pulpă din piele artificială,
Turtit aproape de al meu este rece.
Am aceeași mărime, aceeași formă și aceeași marcă
la fel ca acum douăzeci de ani
Dar coboară în mine, pornește motorul;
o să ai puterea, dorința să te miști.
Eu o să trag, tu o să-mpingi, unul pe altul o să ne sfâșiem pe jumătate.
Vino, iubitule, pune-mă jos pe spate.
Prefă-te că nu-mi datorezi nimic
Și poate că vom ieși de aici rostogolindu-ne,
Lăsând trecutul stivuit în urma noastră;
Ziare vechi pe care nimeni n-o să ajungă să le citească.