Numai ceasul
bate orele
când trupul timpului
atârnă de călcâiul tău...
în cheiul pașilor
visul caută iertare-
e târziu...
pentru un strop de credință
fluturele și-a pierdut aripile,
frigul degetelor astupă coroana de spini;
cerul
atinge mâinile sfinte,
îngerul plânge...
umbra nemuriri,
tremură
în conturul unui cerc de nisip...
din carnea ta
se clădește clepsidra,
timpul cere să curgă din nou,
chipul omului
e semn
în freamătul crucii.