Să nu plîngi în tăcere
lacrimi prețioase
în spatele lumii.
Să nu-ți înghiți durerea,
cuțite uitate
în sufletul rănit.
Nu încerca să bei
din goliciunea
cupelor murdare.
Dezleagă-te de lume
mergînd pînă
la marginea cerului.
Pe treptele razei
ce se coboară,
înalță-te deasupra lor.
Vei vedea atunci
cîmpii spălate de lacrimi.
Fiecare are un nume,
dar numele tău
îl vei căuta zadarnic,
căci numele tău,
este Uitare!