că vrea o pasăre să fie
să zboare spre apusul ăsta violet
spre el să se ridice-ncet, încet
cu doina lină de câmpie.

în locu-acesta unde vântul
șui tulumbe mari de mărăcini
le-alungă ca pe cei străini
șuieră năprasnicului cântul

printre copaci însoțește a zăbavă
ochii bălții clipocesc în stele
se prelungesc alung printre smicele
cu vrăjile se scurg la ceas de snoavă

scăldate-n nebunia violet
soarele spre-apus se scurge-ncet,
încet...