mașinile-n parcare dansează fulgerate
holbându-se la ziduri cu faruri de nămol
învârt în pași fântâna cu apă înecată
și lepădând cămașa lipesc de pieptul gol
broscuțele și melcii și frunze și mătase
pe burtă mă azvârl de pe mizere poduri
ca un scafandru leneș rămas fără costum
străpung asfaltul parcă m-aș fi trezit în gheață
îmi huruie scheletul din oase-mi iese fum
și mă îngrop sub blocuri EU faraon de cupă

ce vreme! de la balcon atâția scuipă
murindu-se în scârba prostiei de etaj