Hăi! Trage măi!
Vârtejul stă să soarbă
lotca.
Pe un mal
sălcii fulgerate -
pe celălalt
lucruri ude lăsate
ploii
de hazard.
Valuri mari
cad în coaja noastră
călăfătuită-n smoală.
E urgie-afară.
Doi la rame, doi!
Restul, opt
ne-am strâns în noi...
Mai cade-un val
se-adună la picioare.
Un troznet
fulgerat în mal
lumină spre aval...
Þine drum!!!
Scrâșnesc lopețile
la strapazane,
în jurul nostru,
Dunărea-i bulboane.
Au tras vâslașii noștri,
au tras,
un val a mai rămas,
l-am străpuns
la mal cu lotca am ajuns.
Atunci,
am dat tribut:
cu toți am plâns
cu Dunărea din noi
de împrumut...