Între iad și rai

Absurd în noapte tac...
Minutele se scurg și zac
Pe aripi negre de venin
Ce cad încet din cer senin.

Absurd în noapte tac…
Din stele-n oameni se prefac
Strigoi ce bântuie-n apus
Povestea ce-a rămas de spus.

Absurd în noapte tac…
Nu știu ce sunt și nici ce fac,
Căci mâinile mi-au amorțit
Și sufletul mi-e ascuțit.

Absurd în noapte tac…
Mă plimb pe palma unui drac
Și râd, și râd, și râd mereu
Sunt eu, un el și Dumnezeu.

Absurd în noapte tac…
Mă plimb sub lună pe un lac,
Nu e pământ, nici iad, nici rai,
Dar e frumos aici să stai.