s-a sfârșit
de la placenta nimicurilor născute din sunetele care
se adaugă frânte în ochiul tău cioplit în geamul cu 33 de fețe
rotația creierului prin apa secătuită și nordul fiecarui organ
găsit cu mâna cea rece desprinsă de vene
orb
acoperind lagărul dăltuit cu pleoapa și dat pradă compușilor
organici din fiecare despicătură
securea șesurilor lungind imaginile până când se
anulează răbdarea de a întinde mâna
după tot

s-a sfârșit
mai e o corabie cât pruncul tău înghițit de ligamentele
groazei iar viforul care paște roua de pe noi
împinge ritualul spre nume dăruite în zadar
mai pune o egretă pe fiecare val să semene retezatelor
vederi
ochiul care a rămas să vorbească golfului de sânge
limita corpului înghițind corabia
și portul ca o spumă

s-a sfârșit
întrebi scheletul mării de sub picioarele intrate
în negura care plutește la ieșirea din trupuri când
nisipul geme în verbe limpezi și cochilii de argint
ascunse lopețile inimilor noastre bat flămânde
scrumul ochiului
pânzele duse de vânt și tactilul multiplicat până ce
te prinzi cu mâinile de mine și strigi
sunt fericit dumnezeule mai am un ochi în fiecare