pângăresc atingerile mele ce ating
și încerc cu suflet să le sting
dar mai tare se aprind și doare
limba care n-are-ndestulare

și sătul de-atâtea roți pătrate
sunt un zeu gelos călcat pe spate
înfrânat cu fruntea într-o dungă
de noroi cu răsărirea lungă

brațele eu voi deschide furtunos
nufăr de tăcere și de os
mă vor potopi cu verbul-sânge
morții ce la mal mi se vor strânge