Intr-o zi L-am rugat sa-mi fie prieten pe Dumnezeu.
El mi-a spus ca nu vrea sa fie prietenul meu.
Apoi mergand pe o strada prafuita si pustie
Am simtit langa mine sperante - o mie -
Si sute de senzatii ma invadau ca o armata.
Credeam ca sunt singur, dar acum, dintr-o data
Am vazut pasind langa mine un caine;
Si-l loveam cu piciorul in loc sa ii dau o bucata de paine -
Am simtit suferinta lui la fiecare lovitura.
Mi-a fost mila si m-am asezat langa el pe bordura.
Simteam ca se bucura, ca ii este bine
Si privind la el priveam parca-n mine,
Intorcandu-mi privirea si uitandu-ma-n mine
Am vazut in adancul meu acel caine.
Mi-am dat seama ca animalul pe care l-am lovit
Eram tocmai eu, un caine, un om parasit...
Am inteles atunci de ce m-a refuzat Dumnezeu
Pentru ca singurul meu prieten de fapt sunt chiar eu.