ca un domn
port pe braț și lanțul și zgarda
zdrăngănit de fiare răsună
când trec
spre mine își întoarce privirea
și strada

mușc ușile bibliotecilor
- curvele intelectului -
smulg
din rafturi sulemenitele tomuri
cu părul lung
și-n jurul lor latru
le izbesc de pereți
până când din ele cad și o rup la goană
filozofii obtuzi
spurcații poeți

și numai pentru a rămâne hârtia
generațiilor viitoare
valorile vi le calc în picioare
vă ridic la rădăcina limbii dezinvolt
piciorul
să vă credeți stropiți de botezătorul

abia când nebăloșitele
se vor scurge din mine
sporind în secunde al vostru suflet-ceas
veți înțelege târziul
în care-ați grăit fără glas

arcuri de țâță cu rostul viitorului rupt
nu mai scrieți despre
apucați-vă de supt