miroase iar a iarnă e aerul un mânz deprins
cu echilibrul în soare pe la prânz când pică
bruma se adăpostește sub iapă frigul lumii
să nu-l încapă iarba s-a uzat ca un manual
din clasele primare literele pozele alergarea
sunt tot mai neclare copita se încleștează tot
mai des se face catran arar cineva mai zburdă
pe maidan de ger îi dau lacrimile ghiozdanul
e tot mai greu parc-ar căra
într-însul biet sufletul meu