încă mai cad
mă ridic și îmi număr dinții-n faianță
scot aburi vârtoși
ca un cal fără milă gonit
fân nu este
apa zace-nghețată-n găleată
mă adap dintr-o ploscă
pe care-o umplu cu spirt

răspund obraznic asistentelor nurlii
mă țin de sex ca de un frâu albastru
și poate că nu-s beat
fluier măiastru
izbindu-mi steaua frunții de pereți

vedeți?
fierb sânii voștri de calciu
țara mea e un biberon de cuvânt
să chefuim
însoțitori ai morții
născutu-acesta-i poate-un ultim cânt

puneți-vă chiloții pe țambal
vă este nasul mult prea sus
(dar știu că pute!)
închideți ușile și geamurile
iute!
să poată să mai vină barza pe la noi

dați foc veșmintelor suntem mai goi
decât zăpada ce nu-ncape-n curte