Îmi placi când taci căci pari absentă,

M-auzi din depărtări, dar vocea-mi nu te-atinge,

Ochii-ți par a fi prins aripi

Iar un sărut pe buze îndată ți le-ar stinge..

Cum întru toate al meu suflet lăcașul și-a găsit

Tu te ivești din lucruri, purtând suflarea-mi vie

Tu fluture de vis, din sufletu-mi cioplit

Te-asemăn cu-o melancolie;

Îmi placi când taci și ești departe,

Ca și cum te-ai plânge, fluture gângav,

De-acolo m-auzi,dar vocea-mi nu te-ajunge

Lasă-mă să tac cu tăcerea ta, să cad suav.

Lasă-mă să-ți vorbesc și eu tot cu tăcerea-ți,

Lumină clară, simplă ca un inel,

Ești ca noaptea, tăcută și înstelată,

Tăcerea-ți e-a unei stele,simplă, dar îndepărtată.

Îmi placi când taci căci pari absentă,

Pierdută, tristă ca și cum ai fi murit.

Doar un cuvânt, un zâmbet îmi sunt atunci de-ajuns

Să știu că tu ești vie, c-am înțeles greșit.



" Poema 15

Me gustas cuando callas porque estás como ausente,
y me oyes desde lejos, y mi voz no te toca.
Parece que los ojos se te hubieran volado
y parece que un beso te cerrara la boca.
Como todas las cosas están llenas de mi alma
emerges de las cosas, llena del alma mía.
Mariposa de sueño, te pareces a mi alma,
y te pareces a la palabra melancolía;
Me gustas cuando callas y estás como distante.
Y estás como quejándote, mariposa en arrullo.
Y me oyes desde lejos, y mi voz no te alcanza:
déjame que me calle con el silencio tuyo.
Déjame que te hable también con tu silencio
claro como una lámpara, simple como un anillo.
Eres como la noche, callada y constelada.
Tu silencio es de estrella, tan lejano y sencillo.
Me gustas cuando callas porque estás como ausente.
Distante y dolorosa como si hubieras muerto.
Una palabra entonces, una sonrisa bastan.
Y estoy alegre, alegre de que no sea cierto."