era un drum lung de acasă la școală
dar la întoarcere îmi părea nesfârșit
obosit îmi târam geanta grea după mine
treceam pe lângă o căsuța mică cu poartă de lemn
un bătrânel mă întreba
nu vrei un pocal cu apă
da vreau și-mi aducea o cană mare
cu apă rece mulțumesc baciule
să trăiești domnișorule dragă și plecam mai departe
dar știam că până acasă mai aveam să trec o punte
trei femei mă pândeau la un colț îmi luau ghiozdanul
se uitau in carnetul meu de note și
pentru fiecare zece primeam câte o palmă peste față
aveau palmele grele noduroase de femei gospodine
apoi îmi dădeau înapoi carnetul și mă lăsau să plec
nu spuneam nimănui mă temeam de ele ca de vrăjitoare
și până acasă îmi trecea usturimea
obrajii nu mă mai ardeau
apa cea rece a bătrânului sigur avea puteri miraculoase
peste ani am revenit pe strada aceea și mi se făcuse sete
în locul casei celei mici era o construcție nouă urâtă
nu avea gard și-am putut să văd fântâna din care
bătrânul îmi dădea apă dispăruseră scripetele și lanțul
am stat acolo pe marginea ei o vreme
nu mai știu dacă am plâns sau nu apoi am plecat spre casă
la colțul caznelor mele de altă dată era o singură batrână
mărioara cea care mă lovea cel mai tare
sărumâna tanti mărioara ce mai faceți
mi-a luat obrajii în palmă si mi i-a sărutat pe rănd de multe ori plângând îmbătrânise și pentru prima oară
m-am uitat în ochii ei erau albaștri obosiți blânzi
mama știe că vii te așteaptă
nu știe tanti mărioara că nu i-am spus
știe amu viu de la ea ce bucurie-i faci

de când au rămas singure mama și tanti mărioara
se aveau ca două surori