Simt ca nu voi scapa niciodata
alerg descult si cu mintea furata
plang pe ascuns potrivindu-mi genele
nu stiu ce sa mai fac; despre viata
n-am nici o parere, doar clipe de greata
ma sprijin pe coasta pamantului, astept
deshidratat prada cuvantului
florile cresc pe langa mine, deja simt ca nu e bine
ca noaptea nu mai vine de la sine

Nu concep o plecare in vid
desi sangele nu mai are rabdare
fierbe in vene si doare...
Simt ca nu voi scapa niciodata
din mine; astept plecarea trupului meu
in pamant nu incap si mi-e greu
oare asa va fi mereu?