plângea pentru că știa să mă iubească
vâsleam împreună barca
pe oceanul lacrimilor ei
o zi furtună emoțională
o zi liniște absurdă pe apa albă
în multe zile vâsleam soarele în carne
ea întindea mâna cu degetele ei lungi
eu îi puneam inelul desenat în dungi
de fierarul nopților vâslite împreună

privea adânc în vâslele ochilor mei
ca într-o oglindă
chipul legănat prin piaptăn
îl sărutam
un pește mare cu chip de femeie
făcută cerc
mă îmbrățișa între solzii din coadă
vâsleam
pe oceanul lacrimilor ei
pentru că știa să mă iubească