nu te-ai schimbat prea mult frumoasă fată
încă tresari când auzi pașii nimănui pe podea
micile povești îți sunt ascunse acum în riduri
albă și tristă și însingurată
nu te-ai schimbat prea mult frumoasă fată

pui ramă cerului și îl așterni la fereastră perdea
trece soarele prin vârsta anotimpului tău
de ce te trezești noaptea și te uiți spre niciunde
el nu mai este doar tu ai rămas aici
frumoasă fată
albă și tristă și însingurată

cântecul ăsta nu e un cântec matur
e doar o perdea dinspre azi înspre mâine
un cântec ce se rostește sfios
când singură la masă ridici privirea
și îl vezi pe el cel de demult
atunci deodată intră soarele prin perdea
și cântecul lui doar pentru tine
frumoasă fată
albă și tristă și însingurată