ÃŽn mine arde
un gol prea plin.
degetele mi s-au atrofiat
o data
cu chemarea jocului de iele.
ireversibile ÃŽmi sunt acum
toate gandurile
adunate prin
ungherele firii.
ma leg de o idee
si-ncerc s-o fac aripa.
ea e o industrie.
acum iluzie, maine basm
ca mai apoi
un camp de maci
in care imi dezmierd
gandurile mele cele nerostite.
azi mai ales,
e-un rau catifelat si moale
din care-as soarbe
ca din ciocolata.
buzele le-as lasa prada
sarutarilor
ce-mi alina suspinul.
azi, ochii ei
pătrund ca doi luceferi halucinogeni
adânc în sufletul abis.

ciudată vreme a fost azi,
astrul de noapte s-a tot ascuns
de mine,
sau poate de ea,
prin arhipelaguri de nori.
vietățile pământului au devenit
melancoolice peste noapte.
al dracului fiare!

Și ea tot cântec ,tot zbor , tot miresmă
și tot suspin.

ea-i o industrie.