în încăperea aceea
totul era viu
pereții respirau
deasupra mea se auzea un fel de bătaie
plăcută cu ecouri în mine
mă loveam de forme asimetrice
calde
mă iubeau mult cred
altfel nu m-ar fi legat cu sfoară să nu mă pierd
când plecam să mă descopăr
mi-au pus mâini și mi-au spus să cer totul
mi-au pus și ochi...serie nouă...
cu care să văd și ce nu se vede
apoi m-au alungat
într-o încăpere mai mare
atunci mi-am simțit pentru prima data pielea
întărindu-se de frig si moarte
nu știam să țip și-am plâns și ei se bucurau de nefericirea mea
și de neputința mea de a ma întoarce
să le spun acelor forme că
au uitat să umple golul din mine