Rogu-te, lasa-mi pe veranda
Cheia, ca sa-ti descarci brelocul.
Nu mai conteaza-acuma prada
Carui cosmar imi las norocul.

Gandesc, de-ai fi iubit vreodata,
N-ai fi stiut sa te alaturi
Minciunii ce te-a prins, sireata,
Si mi te-a dus in alte paturi.

Cine-a pierdut si cine a luat
Nu mai conteaza; drumuri sunt, cu tina,
Prin ploi amare, vant, de colindat.
Te cerne vremea, boaba de neghina!