Astă-noapte s-au spart clipele
le-am facut creștineste priveghi
si misterul imi apartine acum.
Da, pietrele au invațat sa plângă
cu lacrimi de sange peren.
În căutare de concret
ma stârnge departarea ce doare.
Un fapt bizar... pescărusii vaslesc
au uitat, peste noapte, sa-nnoate.
și e paradoxal cum se obișnuiesc
cu lipsa de vis.
Eu nu caut iertare
ci doar raspunsul celest
de ce mersul firii
ma provoaca sa-nteleg.
Ce am eu? Ce plătesc?