Câte păsări o fi stricat
Cerul
Până să-ți nimerească mersul
Atât de lin?

Unele erau ciudate,
Aveau penele cine știe cum,
ÃŽnfipte de-andoaselea,
Ori poate nici n-aveau pene,
Ci frunze.

Ele încercau să zboare
Până la copacul
Unde se bănuia că va apare omul,
Dar timpului nu-i plăcea
Acest zbor stângaci
Și le ștergea timpul
Cu dosul palmei.

Hai pe câmp
Să vedem ciocârlia
Arzând,
Ca o lumânare
Pentru păsările dispărute.