Singur rămas-am
ca un ecou
în amurg sfâșiat
de scâncetul lutului
ca de o gheară
un tropot aud
în salve venind
caii de foc
ai Nimicului
să-mi pască cuvintele
cu dinții de-argint
din câmpiile ascunse
a Neânceputului
prin vitralii de duh
răzbate-un vlăstar
de înger în mine
ca un nimb străveziu
și-un ecou de poem