Moartea împăiată în turn
de funia clopotului atârnă,
așteaptă-ndelung
să fie ucisă cu pietre, păsări
de pradă ciugulesc miezul
scormonind ochii și plângerea
mironosițelor și Mariei
sărutând călcâiul înțepat
de șarpele alb înălțat, spânzurat
prelungind funia
catapeteasma s-a despicat
de sus până jos, apostolii
au îmbrățișat trupurile foștilor morți
din cetele drepților, pietrele
crapă sub soarele roșu, eclipsând
lumina ce se-ntoarce-n lumină, murind
moartea împăiată, înfășată
de Nicodim la poalele muntelui
mormântul, mironosițele, îngerul,
piatra rostogolită, înăuntru...
doar giulgiu, am văzut semnele cuielor
este viu !