îmi aplec geana sângerândă
pe ochii agățați în pânza de păianjen
a irișilor din vaza albă
de viață

mă rog dar iar asudă
palma ce sprijină seara
pâlpâie speranțe pătuțul din spital
de viață

îngenunchează puterea de bunic
pe spătarul nopților uitate
mă regăsesc începutul trecut
de viață

s-a născut Anisia sub bolovanul de destin
și râuri de lacrimi fiica mea adună
rugându-se la Cel Divin
de viață.