prima duminică de metal

chircită în visul pereților
privesc batalioanele de soldați
își pregătesc armele pentru o altă viață

într-o zi îl au pe dumnezeu
în alta îl aruncă la groapa de gunoi a orașului
capitale marcate perfect
pe harta mentală a arhitectului

nu înțeleg ce caut în istoria asta

ducem zile bine lipite cu clei de oase
nu mai știm cine pe cine omoară
și unde o să ne îngropăm bărbații femeile
cimitirul lor de unică folosință
e invadat de cârtițe

trebuie să sparg viețile
trebuie să deschid o fabrică de oglinzi
fixate definitiv pe oțel și beton
spectrele vor deforma trupuri
și le vor zidi în apartamente post-mortem