Pășesc peste covorul de amintiri moarte
care mă înțeapă la talpă,
țâșnește sângele din răni
iar durerea pătrunde până în inimă.
Îți simt prezența în camera mea
și tot ce am de la tine mă arde.

În jurnalul tinereții am gravat portretul tău
cu cerneala iubirii.
La fiecare rafală de tăcere
ultima frunză a trecutului
abia se mai ține în copacul fericirii.

Iarnă e în sufletul meu...