Se topesc norii în sufletul meu ,
Iar ochii îmi plîng cu doruri în noapte .
Mi-e dor de privirea-ți plină de viață –
Mi –e dor de cuvintele tale ,de șoapte.

Fierbinte e dorul ca lava din munte
Și fierbe în mine lacrima rece—
Mi -e dor de-alinarea ochilor tăi
Mi –e dor și gust timpul de parcă n-ar trece…

Și știu e amară și lacrima ta,
Iar ochii tăi plînși privesc iar spre drum,
Și știu pe-a ta față trudită—
Chipul meu alb se-oglindește acum…

ÃŽn lacrima ta clocoteste un dor.
În lacrima mea fierbe-al tău chip de divină,
Și simt pe-a mea față șiroaie
De lacrimi de dor spre chipu-ți alb se inchină.
13.12.05
Doina-Emanuela