În fundul genunii o singură clipă aduce raza
Mulțimi se apleacă, scutură monezi
Încălzite în palme, bură fosforescentă –
Cred că există întunericul desăvârșit
Dar pe lumină se reazemă din toate părțile
Omidă păroasă pe oglinzile venețiene ale cunoașterii de sine
Trebuie să învăț a nu muri de moarte
Deși din ștreanguri de aer, lucrul inimii ține o viață
Și am o șansă: steaua mea, chiar căzătoare