o zi salină

nimic nu seamănă cu decupajul valurilor
peste spasmele imperceptibile
ale pământului

sentimentele de carton în care lovim involuntar
vor putrezi precum algele brune

piatra de care mă sprijin
singurul punct unde fixez pierderea
în loc de ancoră o memorie în care te aduni
și nu îndrăznesc să ating încheieturile noduroase
ale întâlnirii

ignoranți oamenii se îndreaptă haotic
spre ieșirea în ocru a apelor
mă inundă
nu pot opri mișcarea asta bizară


cineva oricum a distrus în urma noastră marea